"Degeaba le-am avea pe toate: inteligenta, cultura, istetimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele (ca in profesorul din Lectia lui Eugen Ionescu), daca suntem rai, haini, mojici si vulgari, prosti si nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sambetei si inteligenta, si eruditia, si supradoctoratele, si toate congresele internationale la care luam parte, si toate bursele pentru studii pe care le castigam prin concursuri severe.
Nimic nu poate inlocui si suplini nitica bunatate sufleteasca, nitica bunavointa, toleranta, intelegere. Nitica sustinuta buna-cuviinta.
Bunatatea sufletesca nu-i o virtute subtila si rafinata, e un atribut de baza al fiintei omenesti si totodata un atribut al culturii. Bunatatea este alt nume al definitiei date de Aristotel omului: fiinta sociala. Fara bunatate nu putem convietui decat in conditii de groaza si justificind amarnica afirmatie a lui Sartre: ceilalti, iata iadul !
Exista un altruism elementar exprimat prin bunatate care este o axioma a vietii obstesti. Berediaev spunea: painea pentru mine este o problema materiala (subinteles egoista, vulgara), dar painea aproapelui meu, continua Berediaev, este pentru mine o datorie spirituala. Reiese de aici in mod vadit ca nimic nu poate suplini intru totul bunatatea .
Stim ca de-am vorbi toate limbile si toate dialectele pamantului si de-am fi capabili sa clasificam conform cu clasificarea zecimala toate volumele tiparite in toate limbile pamantului, de la Gutenberg si pana astazi si de am fi toba de carte si de eruditie, si de am cunoaste intrebuintarea tuturor termenilor specifici tuturor stiintelor si tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culti daca sintem niste pizmareti, niste badarani si niste rai la suflet.
Ca ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunostiinte, ci o subtirime a caracterului si capacitatea de a nu considera bunatatea drept o simpla virtute desueta si sentimentala.
Sa nu savarsim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simpli facatori de carti si drept oameni de cultura pe simplii memorizatori de informatii"
Nimic nu poate inlocui si suplini nitica bunatate sufleteasca, nitica bunavointa, toleranta, intelegere. Nitica sustinuta buna-cuviinta.
Bunatatea sufletesca nu-i o virtute subtila si rafinata, e un atribut de baza al fiintei omenesti si totodata un atribut al culturii. Bunatatea este alt nume al definitiei date de Aristotel omului: fiinta sociala. Fara bunatate nu putem convietui decat in conditii de groaza si justificind amarnica afirmatie a lui Sartre: ceilalti, iata iadul !
Exista un altruism elementar exprimat prin bunatate care este o axioma a vietii obstesti. Berediaev spunea: painea pentru mine este o problema materiala (subinteles egoista, vulgara), dar painea aproapelui meu, continua Berediaev, este pentru mine o datorie spirituala. Reiese de aici in mod vadit ca nimic nu poate suplini intru totul bunatatea .
Stim ca de-am vorbi toate limbile si toate dialectele pamantului si de-am fi capabili sa clasificam conform cu clasificarea zecimala toate volumele tiparite in toate limbile pamantului, de la Gutenberg si pana astazi si de am fi toba de carte si de eruditie, si de am cunoaste intrebuintarea tuturor termenilor specifici tuturor stiintelor si tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culti daca sintem niste pizmareti, niste badarani si niste rai la suflet.
Ca ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunostiinte, ci o subtirime a caracterului si capacitatea de a nu considera bunatatea drept o simpla virtute desueta si sentimentala.
Sa nu savarsim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simpli facatori de carti si drept oameni de cultura pe simplii memorizatori de informatii"
Nicolae Steinhardt,
Primejdia Marturisirii, p. 56
Edit. Humanitas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu