Radioterapie de ultimă oră - hadronoterapia

Anumite tumori răspund mai bine la radioterapia cu protoni şi ioni de carbon decât la cea clasică.

Hadronoterapia este un tip de tratament experimental al cancerului care distruge într-o mare măsură celulele tumorale. Acest tip de terapie presupune utilizarea protonilor şi ionilor de carbon pentru eliminarea rapidă a ţesuturilor maligne fără afectarea considerabilă a celor sănătoase.

Radioterapia disponibilă în acest moment la scară largă, pe bază de fotoni, permite distrugerea într-o şedinţă de tratament a doar aproximativ 10% din celulele tumorale iradiate, existând un risc crescut ca restul să se refacă, atrag atenţia specialiştii.
Spre deosebire de aceasta, un nou tip de radioterapie, care există deja în Japonia, în Rusia, în Statele Unite ale Americii şi în unele ţări din Europa (de curând în Italia), are capacitatea de a distruge pe loc aproape toate celulele tumorale iradiate.

Cruţă celulele sănătoase Hadronoterapia constă în utilizarea hadronilor (cu precădere protoni şi ioni de carbon) pentru eliminarea ţintită a tumorilor canceroase. Unul dintre principalele avantaje ale acestui tip de terapie revoluţionară în domeniul oncologic este eficienţa sa în cazul tumorilor care nu răspund la tratamentul radioterapeutic convenţional. În plus, protonii şi ionii de carbon au o precizie superioară celei specifice fotonilor utilizaţi în radioterapia clasică, ceea ce face ca hadronoterapia să distrugă ţesuturile maligne, cruţându-le în cea mai mare măsură pe cele sănătoase.

O altă calitate a hadronoterapiei este faptul că nu există riscul apariţiei radiorezistenţei, ceea ce înseamnă că celulele canceroase nu vor căpăta rezistenţă la tratamentul cu protoni şi ioni de carbon. Utilă în tumorile craniene Principala aplicaţie a hadronoterapiei o reprezintă tumorile maligne inoperabile, mai ales cele localizate la nivelul craniului, glandelor salivare, sinusurilor, prostatei şi ochiului.

De testarea şi de implementarea noului tip de radioterapie în România se ocupă medicul radioterapeut oncolog Nicolae Verga de la Centrul Clinic HIFU Terramed din Bucureşti. Acelaşi medic aplică o altă metodă nouă de tratament al cancerului la noi în ţară, procedeul HIFU-HCU, adică utilizarea ultrasunetelor de înaltă intensitate pentru distrugerea tumorilor.
(Sursa: Adevarul.ro, 29.03.2010)

Up to a third of breast cancers could be avoided

BARCELONA, Spain – Up to a third of breast cancer cases in Western countries could be avoided if women ate less and exercised more, researchers at a conference said Thursday, renewing a sensitive debate about how lifestyle factors affect the disease.

Better treatments, early diagnosis and mammogram screenings have dramatically slowed breast cancer, but experts said the focus should now shift to changing behaviors like diet and physical activity.

"What can be achieved with screening has been achieved. We can't do much more," Carlo La Vecchia, head of epidemiology at the University of Milan, said in an interview. "It's time to move on to other things."

La Vecchia spoke Thursday at a European breast cancer conference in Barcelona. He cited figures from the International Agency for Research on Cancer, which estimates that 25 to 30 percent of breast cancer cases could be avoided if women were thinner and exercised more. The agency is part of the World Health Organization.

His comments are in line with recent health advice that lifestyle changes in areas such as smoking, diet, exercise and sun exposure can play a significant role in risk for several cancers.

Dr. Michelle Holmes of Harvard University, who has studied cancer and lifestyle factors, said people might wrongly think their chances of getting cancer depend more on their genes than their lifestyle.

"The genes have been there for thousands of years, but if cancer rates are changing in a lifetime, that doesn't have much to do with genes," she told The Associated Press in a phone interview from Cambridge, Massachusetts.

Breast cancer is the most common cancer in women. In Europe, there were about 421,000 new cases and nearly 90,000 deaths in 2008, the latest available figures. The United States last year saw more than 190,000 new cases and 40,000 deaths.

A woman's lifetime chance of getting breast cancer is about one in eight. Obese women are up to 60 percent more likely to develop any cancer than normal-weight women, according to a 2006 study by British researchers.

Many breast cancers are fueled by estrogen, a hormone produced in fat tissue. So experts suspect that the fatter a woman is, the more estrogen she's likely to produce, which could in turn fuel breast cancer. Even in slim women, experts believe exercise can help reduce the cancer risk by converting more fat into muscle.

Yet any discussion of weight and breast cancer is considered sensitive because some may misconstrue that as the medical establishment blaming women for their disease.

Tara Beaumont, a clinical nurse specialist at Breast Cancer Care, a British charity, said her agency has always been careful about giving lifestyle advice. She noted that three of the major risk factors for breast cancer — gender, age and family history — are clearly beyond anyone's control.

"It is incredibly difficult to isolate specific factors. Therefore women should in no way feel that they are responsible for developing breast cancer," she said.

Yet Karen Benn, a spokeswoman for Europa Donna, a patient-focused breast cancer group, said it was impossible to ignore the increasingly stronger links between lifestyle and breast cancer.

"If we know there are healthier choices, we can't not recommend them just because people might misinterpret the advice and feel guilty," she said. "If we are going to prevent breast cancer, then this message needs to get out, particularly to younger women."

That means avoiding becoming overweight as an adult. Robert Baan, a cancer expert with the international cancer research agency, said it isn't clear if women who lose weight can lower their risk to the level of a woman who was never fat.

The American Cancer Society Web site says the connection between weight and cancer risk is complex. It says risk appears to increase for women who gain weight as adults, but not for women who have been overweight since childhood. The cancer society recommends 45 to 60 minutes of physical activity five or more days a week to reduce the risk of breast cancer.

Drinking less alcohol might also help. Experts estimate that having more than a couple of drinks a day can boost the risk of breast cancer by 4 to 10 percent.

After studies several years ago linked hormone-replacement therapy to cancer, millions of women abandoned the treatment, leading to a sharp drop in breast cancer rates. Experts said a similar reduction might be seen if women ate healthier and exercised more.

Holmes, the Harvard expert, said changing diet and nutrition is arguably easier than tackling other breast cancer risk factors.

In the 1980s and 1990s, breast cancer rates steadily increased, paralleling a rise in obesity and the use of estrogen-containing hormones after menopause.

La Vecchia said countries like Italy and France — where obesity rates have been stable for the past two decades — show that weight can be controlled at a population level.

"It's hard to lose weight, but it's not impossible," he said. "The potential benefit of preventing cancer is worth it."

___

International Agency for Research on Cancer: http://www.iarc.fr/

(Sursa: The Seattle Times, 25.03.2010)

Cancerul mamar, intepat cu ace de gheata

In urma cu cativa ani a aparut o noua metoda pentru tratarea cancerului de prostata, metoda vizand introducerea in tumorile canceroase a unor tuburi extrem de subtiri, similare unor ace de seringa, prin care era introdus in zona afectata de tumora un gaz racit la temperaturi extreme. „Globurile” de gheata formate ucideau celulele canceroase, avand efecte reduse asupra celor sanatoase din jur si eliminand astfel necesitatea unor proceduri mai invazive. Recent, cercetatorii au descoperit ca metoda da rezultate si in cazul cancerului de san si spera ca peste nu multa vreme masectomiile sa inceteze.

Tehnica se numeste crioterapie iar utilizarea ei de catre femeile cu cancer la san ar putea avea efecte spectaculoase, nu doar in plan fizic, impiedicand reaparitia tumorilor, ci si in plan psihic. In fiecare an, sute de mii de femei din intreaga lume mor din cauza cancerului la san si numarul celor diagnosticate cu aceasta maladie creste neincetat. La ora actuala, tratamentul standard pentru cancerul mamar este cel chirurgical, care ofera cele mai mari sanse pentru o vindecare deplina.

O metoda minim invaziva

Indepartarea unui san sau a ambilor poate avea insa profunde efecte psihologice negative asupra pacientelor. Pe de alta parte, chimioterapia si radioterapia prezinta riscul unor complicatii si al aparitiei de efecte adverse. Nu e de mirare ca unele femei cu cancer la san refuza atat operatia cat si aceste tratamente, in ciuda riscurilor ce decurg de aici.

Bolnavele ar putea beneficia – dar nu mai curand de doi-trei ani, de efectele crioterapiei, dupa ce mai multe studii au demonstrat eficacitatea acesteia. In cel mai recent studiu, dat publicitatii in Statele Unite, 13 femei cu cancer mamar carora li s-a administrat noul tratament nu s-au mai imbolvanit de cancer nici la cinci ani dupa aceea si nici nu au avut alte complicatii. „Crioterapia este o metoda minim invaziva, ce ofera posibilitatea unor noi tratamente pentru cancerul mamar dar necesita si studii mai amanuntite. Folosita ca tratament potential pentru aceasta forma de cancer, ea s-a dovedit benefica pentru femeile care au refuzat chirurgia invaziva”, spune dr. Peter Littrup, de la Institutul pentru Cancer Barbara Ann Karmanos din Detroit, sub egida caruia s-a desfasurat studiul.

Interventia crioterapeutica se realizeaza cu ajutorul unor ecografe sau tomografe, care-l ghideaza pe chirurg, astfel incat acesta sa poata actiona cu maximum de precizie. Studii anterioare privind crioterapia utilizasera un singur „tub” iar cei ce le-au realizat sugerasera ca tumorile mamare cu diametru mai mare de 1,5 cm nu pot fi tratate in mod adecvat. Asta in conditiile in care, in cazul tumorilor de prostata, erau folosite mai mult de sase tuburi, pentru a ingheta intreaga glanda.
„Miniaturizarea tuburilor prin care se administreaza gazul la nivelul tumorii ne-a permis sa introducem mai multe asemenea tuburi in san si sa obtinem astfel temperaturi critice si dincolo de marginile aparente ale tumorii. Rezultatele au fost astfel mult mai bune decat ale studiilor precedente si in conditiile in care metoda pare la fel de eficienta ca si interventia chirurgicala si este mult mai putin invaziva, nu ne ramane decat sa speram ca ea va fi principala cale de abordare a tumorilor canceroase, in viitor”, apreciaza dr. Littrup.
(Sursa: Revistamagazin.ro, 24.03.2010)

Cancerul pulmonar ataca si nefumatorii

Mutaţiile genetice pot contribui la creşterea semnificativă a riscului de declanşare a cancerului pulmonar la persoanele care nu au fumat niciodată, potrivit unui studiu publicat, luni, de ediţia online a revistei The Lancet Oncology şi citat de Mediafax.

Fumatul rămâne prima cauză de declanşare a cancerului pulmonar, fumătorii confruntându-se cu un risc de 20 de ori mai mare de a dezvolta acest tip de cancer comparativ cu nefumătorii.

Totuşi, 15% dintre bărbaţii şi 53% dintre femeile care au cancer pulmonar nu au fumat niciodată (sau mai puţin de 100 de ţigarete de-a lungul întregii vieţi). Un sfert din totalul cazurilor de cancer pulmonar înregistrate pe mapamond apar la pacienţi nefumători.

Unul dintre factorii de risc cunoscuţi, pentru nefumători, este fumatul pasiv.

Recent, mai multe studii genomice au identificat însă variaţiile genetice care pot avea un anumit efect moderat asupra riscului de apariţie a cancerului pulmonar. Însă până în prezent, niciunul dintre aceste studii nu a fost realizat doar pe voluntari nefumători.

Ping Yang de la Mayo Clinic of Medicine din oraşul american Rochester şi o echipă internaţională de oameni de ştiinţă au efectuat un studiu în patru etape pentru a încerca să identifice variaţiile genetice responsabile cu creşterea riscului de cancer pulmonar la nefumători.

Cercetătorii au identificat două variaţii la nivelul cromozomului 13, care conduc la o creştere cu 60% a riscului de declanşare a cancerului pulmonar la nefumători.

În opinia oamenilor de ştiinţă, aceste variaţii genetice alterează funcţionarea genei GPC5, contribuind la declanşarea bolii.
(Sursa: Romania Libera)

Inghetarea tumorilor - o noua metoda de tratare a cancerului la san

Persoanele care sufera de cancer la san ar putea evita operatia, dupa ce medicii au descoperit ca tumorile pot fi anihilate prin inghet.

Oamenii de stiinta de la Institutul de Cancer Barbara Ann Karmanos din Detroit, Michigan, au adaptat o tehnica folosita initial in cazul cancerului de prostata, reusind sa distruga complet tumorile in cazul a 13 pacienti, relateaza The Telegraph.

Temperatura ceruta in cazul acestei tehnici este de minus 30 de grade Celsius, procedura realizandu-se cu ajutorul unor ace, sub anestezic local. Practic, tumoarea este inghetata pana cand moare, evitandu-se astfel operatia.

Incercarile precedente de a aplica aceasta tehnica, cunoscuta sub numele de crioterapie, nu s-au soldat cu reusite, temperaturile nefiind indeajuns de joase si nici regiunea supusa inghetului indeajuns de cuprinzatoare.

In plus, durerile sunt minime, iar vindecarea este completa. Biopsiile realizate imediat dupa tratament au aratat ca nicio celula canceroasa nu a ramas, nemaiexistand niciun semn de boala in 5 ani.
(Sursa: Ziare.com, 17.03.2010)

CANCERUL NU VINE PE FURIS

În general, femeile sunt mai preocupate de sănătatea lor decât bărbaţii, ele percepând în mod corect această stare ca pe o faţetă a frumuseţii şi a feminităţii. Fiind mai protectoare şi mai responsa­bile faţă de cei apropiaţi - copii, părinţi, soţ -, prezentându-se obligatoriu la medic în timpul sarcinilor, ele îşi dau seama de importanţa consultării medicului şi stabilesc o relaţie mai bună cu acesta.

Femeile sunt mai receptive la indicaţiile doctorului şi se prezintă mai des la controale şi screeninguri, în ciuda pudorii sau a lipsei cronice de timp. Există uneori dificultăţi şi în cazul lor, legate probabil, în primul rând, de comunicare. De exemplu, uneori, pacientele sunt mult mai interesate de anumite simptome - cum ar fi durerea sau depresia -, tinzând să le ignore pe altele, în timp ce medicul e interesat frecvent de manifestări aparent banale, ca tusea persistentă, tulburările de tranzit intestinal, scăderea în greutate.

Pe de altă parte, multe femei tinere consideră că maladiile canceroase sunt doar un nefericit apanaj al vârstei înaintate, deşi evoluţia morbidităţii pe plan mondial infirmă acest lucru. Nu în ulti­mul rând, multe femei sunt prea ocupate cu activităţile istovitoare, zilnice, la serviciu şi acasă, neglijându-şi sănătatea sau negând evidenţa unor simptome. Ei bine, toate aceste comportamente împiedică depistarea precoce a cancerului, ceea ce limitează drastic opţiunile terapeutice şi întunecă prognosticul bolii.

SPECIFICE ŞI NESPECIFICE
Ceea ce trebuie remarcat de la început este că, din păcate, nu există semne clare, specifice, infailibile ale unui anumit tip de cancer. De multe ori, simptomele sunt vagi, imprecise, fără nici o legătură cu localizarea bolii. Totuşi, deşi nespecifice, ele sunt destul de intense şi persistente, astfel încât să impună prezentarea la medic. Pe de altă parte, aceste simptome nu sunt caracte­ristice cancerului, ci şi altor maladii, astfel încât prezentarea la medic şi investigaţiile medicale ar putea descoperi o altă patologie, benignă, dar care trebuie oricum tratată.

DIGESTIVE
Simptomele digestive pot fi şi ele importante. Balonarea este un fenomen frecvent şi banal. Totuşi, dacă este importantă, zilnică şi persistentă timp de mai multe săptămâni, balonarea este unul dintre semnele principale ale cancerului ovarian. În acest caz, mai pot apărea: durere abdominală sau pelvină, instalarea rapidă a senzaţiei de saţietate chiar după mese mici, tulburări de urinare (de exemplu, senzaţia de urinare urgentă). Indigestia constantă, fără motive aparente, poate semnala un cancer gastric, iar disfagia (dificultăţi la înghiţire), un cancer esofagian.

DURERE, INFLAMAŢII, HEMORAGIE
Durerea severă, persistentă şi inexpli­cabilă, indiferent de localizare, fie că este o cefalee, fie că este o durere abdominală, toracică, pelvină, osoasă etc., poate fi semnul unui cancer, dar şi al altor ma­ladii, care ar trebui, de asemenea, investigate şi tratate.

Adenopatia (mărirea volumului ganglionilor) poate fi semnul unei infecţii, dar atunci când creşterea este constantă, observându-se o modificare vizibilă după 1-2 luni, sugerează un cancer. Ganglionul incriminat poate fi localizat în axilă, în zona gâtului, inghinal, dar şi în alte zone ale corpului.

Prezenţa de sânge în urină poate indica o infecţie a tractului urinar sau calcul, dar alteori poate semnala un cancer renal sau vezical. De asemenea, sângele în scaun este semnul esenţial în cancerul colorectal. Deşi pot exista şi alte cauze, totuşi, pentru precizarea diagnosticului în această si­tua­ţie este importantă prezentarea la me­dic şi efectuarea unor investigaţii, de exemplu, a unei colonoscopii.

Trebuie remarcat că, uneori, fe­mei­le detec­tează sânge în urină, scaun, pe lenjerie, dar îl atribuie hemoragiilor menstruale. Totuşi, dacă aceste sân­gerări sunt persistente, chiar dacă nu sunt neapărat în cantităţi mari, orientează spre o patologie neoplazică la nivelul colonului, uterului sau a tractului urinar.

TUSEA
În fine, tusea ce persistă peste o lună, în absenţa unei infecţii sau alergii, poate ridica suspiciuni asupra unui cancer pulmonar şi impune un consult medical. Dacă se asociază şi hemoptizia (tuse cu eliminare de sânge), contextul patologic este mai sever.

Această enumerare nu intenţionează să sperie pe nimeni. Nivelul morbi­dităţii, tabloul sumbru al simptomelor şi al complicaţiilor, dramele pe care aceste boli le generează sunt însă cu adevărat înfricoşătoare. Şi la fel de înspăi­mântătoate este superficialitatea cu care ignorăm deseori semnalele pe care ni le trimite propriul organism, semne care interpretate corect şi la timp ar creşte evident şansele de vindecare. Prezentaţi-vă deci la medic dacă aveţi cea mai mică îndoială, la cea mai insignifiantă manifestare de boală. Azi, cancerul nu mai trebuie considerat o fatalitate şi nici tratat cu fatalism.

TEMPERATURA CORPULUI
Febra persis­tentă, care nu poate fi legată de o infecţie sau de o inflamaţie, este cel mai frecvent de etiologie malignă. Ea apare în leucemii sau limfoame în faze incipiente, dar este întâlnită practic în simptomatologia tuturor formelor de cancer. Starea de oboseală persistentă, inexplicabilă, ce nu cedează după perioade adecvate de odihnă, poate fi asociată, de asemenea, cu neoplaziile, fiind un semn ce se instalează devreme în cancerele de colon, stomac şi în leucemii.

DERMATOLOG
Aluniţele care îşi modifică aspectul - se măresc, ca­pătă o supra­faţă, marginile sunt ne­regulate, se în­chid la culoare, devenind brune sau negre, cu zone hemoragice - sugerează de­ma­rarea unui proces de malignizare şi impun un consult dermatologic.
SLĂBITUL
Scăderea în greutate este o aspiraţie pentru toate femeile şi, cu atât mai mult, e percepută ca o victorie dacă se produce fără un efort aparent. Totuşi, scăderea în greutate, peste 4,5-5 kilograme într-o lună, fără un regim alimentar restrictiv sau efort fizic susţinut devine un real motiv despre îngrijorare. Poate fi vorba de o afecţiune ca hipertiroidism sau diabet zaharat, dar poate fi şi un cancer.

AUTOEXAMINAREA SĂNILOR
Autoexamina­rea periodică a sânilor poa­te evidenţia semne care su­gerează o potenţială mala­die malignă locală, cum ar fi: apariţia de noduli, îngroşa­rea unei porţiuni a tegumentului, retracţia pielii sau a mamelonului, prezenţa unei secreţii. Hemoragiile, în afara menstruaţiei, repre­zintă o altă sursă de îngrijorare, mai ales dacă ele apar la o femeie care nu a mai prezentat astfel de manifes­tări. Aceste hemoragii pot sugera o paletă largă de afecţiuni (anomalii hormo­nale, existenţa unor polipi sau fibroame uterine, inflamaţii locale etc.), dar sunt şi un semn precoce în cancerul uterin. Sângerările sunt cu atât mai semnificative, mai grave dacă apar după instalarea menopauzei.

STOMATOLOG
Modificările mucoasei bucale, de exemplu ulceraţii persistente sau zone albe pe mucoasă sau pe limbă pot indica o leziune precanceroasă sau canceroasă, diagnosticul fiind făcut de medicul stomatolog......Sursa: JURNALUL NATIONAL, 23.02.2010)

POVESTEA MEA

Numele meu este Enache Felicia. Am 43 de ani si anul trecut, exact de ziua mea, am fost diagnosticata cu neoplasm mamar drept stadiul IV cu metastaza osoasa si axilara.

Nu stiu cand au trecut cele 9 luni de cand am aflat teribila veste si pana acum. Toate se amesteca in mintea mea acum. Numai cine a trecut prin asa ceva poate sa inteleaga ce este in sufletul unui om care afla ca are asemenea boala. Eu ma simteam condamnata la moarte. Simteam ca toata lumea s-a prabusit in jurul meu si ramasesera numai cioburi. Toate visele mele, toate aspiratiile erau distruse. Parca nici nu mai aveam putere sa mai traiesc. Ma uitam la baietelul meu de 6 ani si ma apuca plansul gandindu-ma ca e atat de mic si eu nu o sa mai fiu langa el sa-l protejez. Si la fel erau toti membrii familiei mele. Nu-i mai recunosteam. Nu stiam incotro sa o luam. Nu stiam nimic despre cancer. Eu eram parca in transa, iar ei cautau zi si noapte non stop informatii pe internet, informatii cu care de altfel, nu prea stiam ce sa facem. Si in plus incercau sa nu para afectati in fata mea desi se citea groaza pe fetele lor. Parca era un cosmar din care voiam sa ma trezesc. Imi voiam viata inapoi. Si cautam vinovatul pentru ce mi se intamplase. Plangeam pe ascuns ca sa par tare in fata celor dragi si uneori le aruncam chiar vorbe urate si grele tocmai lor, celor care ma copleseau cu dragostea lor si care ar fi vrut sa faca mai mult pentru mine dar nu aveau cum. Primeam din toate partile incurajari de genul :”Si cutare a fost bolnav de cancer, dar s-a tratat, s-a operat si uite au trecut X ani si traieste!”. Si iar ma apuca plansul. Incercam sa ma feresc de lume. Eram suparata pe ea, invidioasa chiar, de-a dreptul furioasa.

Povestea mea a inceput anul trecut in mai, cand, dupa o raceala mai serioasa, am ramas cu o durere in piept (durere ca de coaste rupte). Durerea asta in loc sa treaca parca crestea din ce in ce. Am inceput sa caut de unde vine. Am fost la doctori si nu gaseau nimic, pana am ajuns sa fac o mamografie. Acolo am gasit o doctorita foarte draguta care mi-a facut o poza, pe urma mi-a mai facut una, pe urma m-a dus si la ecograf si nu zicea nimic. La sfarsit mi-a zis ca ce vede ea acolo nu e bine deloc si ca trebuie sa ma duc la un chirurg. Asta se intampla in 26 mai 2009. Am iesit de acolo buimaca.

Cu mamografia in mana m-am dus la Institutul Oncologic din Bucuresti. M-am plimbat de la un doctor la altul, m-au trimis la Sanador si la Euromedic sa fac o multime de analize destul de costisitoare (CT torace si abdomen, scintigrafie osoasa, RMN). Din rezultatele acestor analize reiesea ca este cancer inoperabil avansat cu metastaze. Dupa aproape o luna de plimbari aproape zilnice la IOB sau Fundeni, timp in care sanul meu se umflase si se simtea la palpare o tumoare ca o minge de golf, eu inca nu aveam un diagnostic clar, nu incepusem nici un tratament iar durerea din piept era deja insuportabila. Toti aveau niste fete speriate si ziceau ca este foarte grav si ca nu este operabil, dar atata vreme cat rezultatul examenului anatomo-patologic a fost neconcludent fiind efectuat fara ghidaj ecografic, nu se putea stabili o schema de tratament. In aceasta situatie, am intrebat ce este de facut si mi s-a spus ca voi fi operata pentru a se putea preleva tesut, se va da la analiza si, peste 21 de zile cand vom avea rezultatul vom vedea ce schema de tratament este potrivita.
In acel moment, speriata de evolutia galopanta a bolii si de faptul ca starea sanatatii mele era grav deteriorata, m-am hotarat sa merg in Turcia la clinica Anadolu. De asemenea, un argument hotarator pentru alegerea urmarii tratamentului necesar in clinica din Turcia, a fost faptul ca, in vreme de medicii din Romania carora le-am cerut parerea mi-au prezentat niste prognoze foarte sumbre (speranta mea de viata fiind atunci de 3 saptamani, adica aproximativ perioada dupa care as fi aflat rezultatul analizei anatomo-patologice) fiind o lupta deja pierduta dupa parerea lor, medicii din Turcia mi-au spus ca trebuie sa inteleg ca va fi o lupta extrem de grea, dar vor incerca sa faca tot ce le sta in putinta ca sa ma ajute sa inving.

Trimisesem rezultatele analizelor de pana atunci la mai multe clinici din lume (clinici renumite din
Austria, Italia sau Germania) cerindu-le parerea, dar cei de la Anadolu au fost cei mai promti (si cei mai accesibili ca pret!!!). Raspundeau imediat la mailuri si incercau sa ma faca sa inteleg ca nu mai am timp de pierdut, ca este deja foarte tarziu.

Eu nu prea am plecat din
tara. Nici nu-mi place sa calatoresc si nici nu ma descurc intr-o tara straina. Asta era una dintre cauzele pentru care nici nu voiam sa plec si ma agatam cu disperare de doctorii romani.
Mai era insa o problema mare. Nu aveam bani deloc si in plus aveam si un credit. Si aici a intervenit puterea divina. Neasteptat am primit de la niste prieteni un imprumut pe care sa-l dau inapoi cand o sa am de unde. Colegii mei de la serviciu m-au ajutat si ei cu bani. Deci problema financiara era rezolvata deocamdata.

Am ajuns la Anadolu. Mi-au facut un PET-CT (mi-au spus ca nu era necesar sa fac nici o alta analiza in afara de aceasta, deci cheltuisem o multime de bani in
tara inutil) unde se vede clar locul afectat. Am aflat ca erau 3 tumori de fapt la san si deja se intinsese si la ganglionii axilari si era si o tumoare litica in osul sternal (cauza durerii mele din piept).
Diagnostic preliminar:
CANCER DE SAN STADIUL IV. Nu-mi venea sa cred. Pana atunci nu realizasem cat de grava era situatia mea. Eram deja in ultima faza a bolii. Cum ajunsesem oare acolo? De ce nu am stiut mai din timp? Si ce mai era de facut?
Mi-au facut o punctie cu anestezie locala si cu ghidare ecografica prelevandu-se tesut din tumoarea de la san si din ganglionii limfatici. Rezultatul imunohistochimic a fost (dupa doar cateva zile!): CARCINOM DUCTAL INFILTRATIV grad 3, ER(-), PR(-), cerbB2:+++, grad de proliferare ridicat Ki67: 50%, testul FISH +. Mi-au stabilit schema de tratament si in aceeasi zi am facut si prima serie de citostatice: Taxoter, Carboplatin si Herceptin perfuzie la 21 de zile si Zometa perfuzie la 28 de zile pentru leziunea osoasa. Aceasta prima sedinta a durat 9 ore. Am perceput-o ca pe o pedeapsa. Mi se explicase cat de toxice erau toate acele substante si cate efecte secundare urate aveau sa produca. Ma uitam cu groaza la firul perfuziei prin care curgea incet otrava in venele mele si ma intrebam oare cu ce am gresit. Ma simteam precum condamnatul la moarte care primeste injectia letala si asteptam cu resemnare sa vad ce se mai intampla.
Dupa prima serie de citostatice deja sanul se dezumflase si durerea din piept disparuse. Efectele secundare ale acelor substante insa le-am resimtit din plin.
Tratamentul l-am continuat apoi in
tara. La a treia sedinta de tratament mi s-a aprobat dosarul pe care-l depusesem la CASMB si am obtinut medicamentele gratuite. Nu pot sa inteleg de ce aceste medicamente fara de care un bolnav de cancer nu poate supravietui sunt atat de scumpe (mai multe mii de euro pentru fiecare sedinta!) si de ce aprobarea pentru gratuitatea lor se obtine atat de greu.

Dupa a treia sedinta de chimioterapie m-am dus la control in Turcia si doctorii au fost uimiti sa vada la PET-CT ca tumorile de micsorasera considerabil fata de imaginile de la PET-CT-ul anterior, iar la axila nu mai era nimic. Pe baza acestor rezultate, in data de 01.09.2009 oncologul impreuna cu chirurgul au decis ca este momentul optim sa facem operatia. Cand mi-au zis ca operatia trebuie facuta cat mai curand nici prin cap nu mi-a trecut ca ei ma vor programa a doua zi dimineata la ora 8. M-au luat prin surprindere. Nu eram pregatita pentru operatie. Eu venisem la un simplu control. Dar asta era scopul tratamentului cu citostatice de pana atunci – sa se poata face aceasta operatie. Am stat doua zile si jumatate in spital, a treia am plecat la hotel pentru ca ziua de spitalizare acolo este cam scumpa. Desi stiam in ce consta operatia – mastectomie radicala modificata dreapta adica in afara de san au scos si muschiul pectoral si o bucata de tesut adipos de la axila dreapta de 12 x 9 x 2 cm care includea 16 ganglioni limfatici - si stiam ca este absolut necesara, cand m-am trezit si m-am vazut mutilata a fost socant; multa vreme nu am putut sa-mi dau jos pansamentul, desi nu aveam nevoie de el. Nu puteam sa ma uit la mine fara sa ma apuce plansul. Acelasi lucru patisem si cand a inceput sa-mi cada parul in urma tratamentului cu citostatice. Oglinda era dusmanul meu.

Am continuat acasa tratamentul si dupa inca 3 sedinte de chimioterapie m-am dus din nou la control. La PET-CT nu a mai iesit NIMIC. Nu se mai evidentia activitate a celulelor tumorale nicaieri in corpul meu. Pentru prima oara am simtit ca poate am o sansa. Eram in al noualea cer. Dar nu se terminase inca. Trebuia sa fac si radioterapie ca sa consolidez rezultatele tratamentului pe care il facusem pana atunci. Radioterapia, desi a durat 6 saptamani, nu a fost nici dureroasa si nu a avut nici efecte secundare asa rele ca citostaticele.

Acum am ramas cu doua medicamente din cele patru: Herceptin si Zometa, perfuzii pe care am inteles ca trebuie sa le fac o perioada mare de timp, nu stiu cat, se pare ca toata viata.

Este foarte greu sa treci printr-o asemenea experienta. Mai ales psihic. Apoi tratamentul cu citostatice este de-a dreptul inuman. Efectele secundare ale acestora iti adancesc si mai mult teama. Starea de rau permanent, de oboseala crunta, pierderea parului, durerile de oase, operatia, privirile compatimitoare ale oamenilor sunt foarte greu de suportat. Viata mea nu va mai fi niciodata aceeasi, asta e clar. Experienta teribila pe care inca o traiesc a lasat urme adanci in sufletul meu.

Dupa ce treci prin asa ceva iti dai seama ca viata e atat de scurta si merita sa fie traita din plin nu irosita cum o facem noi de obicei fara sa ne dam seama. Ne-o irosim cu ambitii inutile si uitam sa ne mai bucuram de zilele senine care nu se mai intorc niciodata.

Eu nu voi mai fi niciodata la fel ca ceilalti. Teama ca pot primi oricand vestea cea proasta va exista permanent. Am invatat insa sa pretuiesc "banalul cotidian", sa ma bucur, ajutandu-i pe cat pot pe cei din jur, multumind pentru fiecare zi ce trece si pentru sansa uneia noi.

Nu stiu cand au trecut ultimele 9 luni. Parca ieri am facut acea mamografie care mi-a schimbat tot cursul vietii. Am avut norocul sa am langa mine oameni care ma iubesc si care m-au sustinut. Oameni adevarati carora le multumesc din suflet.

In aceasta perioada de timp, costurile aferente investigatiilor medicale, tratamentului si interventiei chirurgicale au fost in valoare de 60.000 euro, suma pe care am constituit-o din rezervele familiei, credite bancare, imprumuturi si ajutor financiar de la prieteni apropiati. In prezent am epuizat toate posibilitatile financiare necesare continuarii tratamentului, a evaluarilor medicale periodice si a consultatiilor pe care trebuie sa le efectuez de acum inainte la fiecare 2 luni.

“Exista viata dincolo de boala. Nu te lasa invinsa!”, este mesajul „postat” cu litere extrem de mari, colorate, pe holurile Institutului Oncologic, in care zilnic intra sute de femei aflate in lupta cu o maladie crunta. Iar eu nu am de gand sa capitulez in aceasta lupta. Pentru aceasta fac un apel catre cei care pot si care vor sa ma ajute. Putinul meu cu putinul vostru se poate face mult.

Acceptand cu umilinta ca exista pe lume suferinte mult mai mari decat a mea si pornind de la premisa ca suntem dotati de divinitate cu multe posibilitati de a lupta pentru viata, va multumesc si va doresc sincer, multa sanatate!