Remisie completa !


Oare soarta joaca ping-pong cu viata mea? Este a treia oara in patru ani si jumatate cand mi se spune ca este remisie completa. Nici nu indraznesc sa ma mai bucur. Mi-e teama sa si impartasesc vestea asta minunata cuiva ca sa nu se destrame. Ultima oara, cand mi s-a spus ca e remisie completa, bucuria a tinut numai 7 luni.
Dar sa o iau de unde am ramas ultima data (asta toamna). Am facut 4 cure de Navelbine (+ Herceptinul pe care nu l-am intrerupt din 2009). Si parca nu era suficient ca a trebuit sa-l cumpar de fiecare data. Pentru ca nu aveam camera subcutanata montata pe o vena mare, asa cum se recomanda in prospectul medicamentului, mi s-a administrat pe o vena superficiala la mana stanga. Si bineinteles ca vena s-a spart in mai multe locuri si tesutul din jur s-a necrozat si am avut de suportat dureri cumplite care nu treceau nici cu morfina. Mi s-a spus ca am avut noroc ca nu mi-am pierdut bratul. Asa ca mi s-a schimbat tratamentul. Am inceput sa iau zilnic Tyverb tablete si Xeloda tablete,  impreuna cu Herceptin administrat intravenos la 3 saptamani.
Am reusit sa fac si 8 sedinte de Cyber Knife pentru cele doua formatiuni, desi cam cu inima stransa pentru ca medicul radioterapeut mi-a spus ca s-ar putea sa mai fie si alte puncte cu activitate, dar foarte mici si nedetectate de PET-CT. O intreaga poveste si cu acest Cyber Knife. Un robotel tare simpatic, de altfel, care se invartea in jurul meu si scotea sunete ciudate. Ma simteam ca in filmul de desene animate Wall-E. Fiecare sedinta dura cel putin o ora, in functie de cat de bine puteam sa stau nemiscata tot acel timp. La fiecare mica miscare a mea aparatul se oprea. Pentru ca plamanul este un organ miscator a trebuit sa mi se faca niste implanturi metalice (fiduciale) in plaman ca martori pentru aparat. Operatia pentru introducerea acelor implanturi s-a efectuat fara anestezie in computerul tomograf ca sa poata lua imagini de cate ori se mai inainta cu acul in plamanul meu. M-am simtit ca un fluture prins cu acul pe panoplie. Nu aveam voie sa ma misc si nu puteam respira aproape deloc cu acel ac infipt in plaman. Ma sufocam. La fiecare respiratie simteam cum aluneca plamanul (parca il si auzeam cum scartaie) de-a lungul acului. Acul era ca cel pentru biopsie, foarte lung si suficient de gros ca sa incapa prin el acele tubusoare metalice. O durere cumplita si continua plus senzatia de sufocare... Nu am stat mai mult de o ora acolo dar mi s-a parut o vesnicie.
Si dupa tot acest chin, markerul meu tumoral crestea continuu. Deja imi pierdusem speranta. Atatia bani cheltuiti si atata suferinta indurata degeaba. Asta era in mintea mea. Deznadejde si disperare.
Dupa trei luni am facut PET-CT-ul pentru evaluare si mi-au spus ca e remisie completa. A scazut si markerul destul de mult. Trebuie sa mai continui cu acelasi tratament inca patru luni dupa care trebuie sa fac o noua evaluare. Oare de data aceasta cum va mai fi?

Am castigat si de data asta. Si asta a fost posibil numai datorita doamnei Anda Ciupe si a colegilor mei, a prietenilor mei dragi de la Mediclim, care nu m-au lasat sa abandonez lupta cand nu mai aveam nici o speranta. Au facut un efort urias si au platit factura  pentru tratamentul meu. Nu am cum sa le multumesc. Nu exista cuvinte care sa exprime ceea ce as vrea eu acum sa le transmit. Recunostinta, dragoste, stima, indatorare. Lor le datorez acum viata.

10 comentarii:

  1. Draga Felicia esti o luptatoare felicitari!unde te tratezi ?ce medici ai?sotul meu nu a avut nici o sansa ,in februarie facea un an de la prima interventie dar l-am pierdut pe 12 ianuarie.am luptat si noi totul a fost bine pana pe 23 octombrie cand am mers la radioterapie a facut ocluzie intestinala ,a fost operat pe 8 noiembrie ,2 saptamani la reanimare pe perfuzii,a slabit si de aici problemele.pe 8 decembrie a inceput sa se ingalbeneasca un icter mecanic,a crescut bilirubina.am omis sa spun ca radio am mers sa faca la osul iliac unde iesise o formatiune secundara osoasa la scintigrafie si pentru care lua oxicontin avand dureri la os si speram sa treaca cu 10 sedinte de radio.la biopsie am avut un rezultat urat neoplazm de vezica urinara infiltrativ,slab diferentiat G3. a facut RMN,CT inainte de ocluzie nu au iesit metastaze la organe si cu toate astea in 2 luni s-a terminat. unde am gresit ?ce nu am facut bine?trebuia sa merg in alta parte?toate intrebarile astea fara raspuns ma roade ca un vierme,nu am liniste.toti cand aur ca mai ai si o durere la os zic ca gata este metastaza osoasa nu te mai astepti la nimic ,trebuie sa stai cu mainile in san si sa astepti sa vina doamna cu coasa.mi se face sila de oamenii astia din domeniu ,ok nu ai o rezolvare dar nu te porti ca si cum ce mai conteaza ca tot se duce.sunt distrusa totul s-a schimbat........este f. greu extraordinar de greu. iubirea mea avea 47 ani.eu cred ca soarta si destinul sunt bine stabilite cand te nasti si nu poti schimba asta oricit ai vrea. sanatate si putere multa sa poti lupta.Maria Popa .Calarasi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria, fiecare om are destinul lui. Nu stim niciodata ce ne rezerva soarta. Uite, mie inca nu-mi vine sa cred ca sunt in remisie completa a treia oara. Si am fost diagnosticata de la inceput cu stadiul IV cu metastaza osoasa care nu a mai aparut. In schimb, tatal meu s-a stins acum doi ani in 2 luni de la diagnosticare cu toate ca stiam ce are si ce trebuie facut. El nu a avut o a doua sansa. Viata noastra este in mainile lui Dumnezeu. El hotaraste, nu noi. Nu trebuie sa-ti reprosezi absolut nimic. Sunt convinsa ca ai facut absolut tot ce ti-a stat in putere sa faci pentru sotul tau, asa cum am facut si noi pentru tatal meu. Stiu ca e greu sa accepti. Pe mine inca ma doare cumplit ca l-am pierdut, ca ma uitam la el cum se stinge indiferent de ce incercam sa fac. Dumnezeu sa-i odihneasca!
      Iti multumesc pentru ca mi-ai scris si iti doresc numai bine!

      Ștergere
  2. Ma bucur pentru tine ca ti-ai revenit. Cand am citit ca ti-a revenit cancerul ma gandeam ca viata nu prea e dreapta, dar pana la urma poate m-am inselat. Multa sanatate iti urez si fii tare...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. iti multumesc foarte mult, Anca! Si iti doresc multa, multa sanatate.

      Ștergere
  3. Nu stii cat de mult ma bucur Felicia,ma bucur ca esti bine,ma bucur ca ti-ai recapatat increderea,puterea .Multa sanatate in continuare.Doamne ajuta!











    1










    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Felicia, nici nu stiu ca sa zic, pentru ca am trecut si eu prin necazuri, si stiu ce inseamna sa traiesti in stres.
    M-as bucura daca as sti ca esti bine si ca ai invins boala asta urata.Nu inteleg unde este forta divina in astfel de momente.De ce face asemenea nedreptati.Iti doresc din tot sufletul sa fii bine, sa fii sanatoasa pentru copilasul tau.

    RăspundețiȘtergere
  5. BUNA ZIUA!!! CE MAI FACETI?DE CE NU MAI POSTATI NIMIC?

    RăspundețiȘtergere
  6. buna seara,

    Ce mai faceti? care mai e viata dvs? mai scrieti-ne, va rog.

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga Felicia, asteptam vesti de la tine.

    RăspundețiȘtergere
  8. Lămäia , blocantul ideal . Cancerul meu nu mă mai putea digera , deci nici intoxica . Sâc , plus alimente de calitate , odihnă și oxigenare . Sportul meu de performanță m-a ajutat puțin . Deci ceai cu lămâi . tel 0725/422 927 .

    RăspundețiȘtergere