De ziua femeii anul asta primesc in dar o condamnare

Din 2009 ma lupt cu cancerul si nu e deloc usor. Am invins prima oara, apoi boala a revenit de inca doua ori in ultimii 4 ani si iar am invins, de fiecare data. Chimioterapie de 3 ori in 4 ani, radioterapie, Cyber Knife, mastectomie radicala modificata, pe langa tratamentul continuu de la IOB. Pe toate le-am indurat cu stoicism, strangand din dinti si cu eforturi financiare uriase. Si in sfarsit cand situatia mea s-a stabilizat pentru moment, aflu ca singurul medicament care ma tine acum in viata si pentru care nu exista inlocuitor imi devine inaccesibil. Se numeste TYVERB (lapatinib).  Un medicament pentru cancer care nu este pe lista celor compensate si pentru care plateam 15% din valoarea lui, adica aproximativ 1300 lei la fiecare 23 de zile, de la 01 aprilie nu mai are reducerea data de producator, adica va costa 8200 lei flaconul. Reducere data de producator, da, pentru ca statul roman nu are timp de asemenea fleacuri. Un bolnav de cancer mai putin pe lista, nu? Motiv de bucurie pentru statul roman – se face o ditamai economia la buget. Asa e, domnilor care reprezentati statul? 

De fapt, cancerul a devenit de acum o boala obisnuita , comuna precum gripa. Deci, nemaifiind o boala rara, de ce sa se mai oboseasca statul sa plateasca pentru tratamentul lui. Bine, am inteles, nu e obligatia statului sa imi plateasca mie tratamentul, desi eu mi-am platit la zi contributia pentru sanatate. Dar e obligatia lui sa controleze preturile medicamentelor, sa le faca accesibile si proportionale cu veniturile mele si ale majoritatii bolnavilor din tara asta. Sa-mi dea si mie o sansa sa pot beneficia de tratament.

Oare e pacaleala de 01 aprilie? Categoric nu. Cineva se joaca cu viata mea. Cineva a considerat ca viata mea este insignifianta si chiar nu intereseaza pe nimeni daca se termina. Poate ca da pentru acel cineva care tine pixul in mana si taie de pe lista orice avantaj pentru un biet chinuit de soarta. Dar pentru mine, pentru familia mea, pentru copilul meu, viata mea este extrem de importanta, si am sa lupt pentru ea. Am sa lupt pana in panzele albe chiar daca sunt sigura ca ma lupt cu morile de vant. Nu accept sa fiu condamnata la moarte. Parca pedeapsa cu moartea nu exista in Romania. Atunci eu de ce o primesc.? Poate cineva sa-mi raspunda? Cu ce am gresit atat de rau? Doar pentru ca am avut nesansa sa ma imbolnavesc de cancer sau pentru ca am avut nesansa sa fiu una dintre aceia care nu isi permit sa plateasca tratamente exorbitante pentru viata lor? De ce nu pot sa traiesc si eu linistita atatea zile cate mi-au mai ramas? De ce trebuie sa mai trec si prin asta? Nu am suferit destul?