POVESTEA MEA

Numele meu este Enache Felicia. Am 43 de ani si anul trecut, exact de ziua mea, am fost diagnosticata cu neoplasm mamar drept stadiul IV cu metastaza osoasa si axilara.

Nu stiu cand au trecut cele 9 luni de cand am aflat teribila veste si pana acum. Toate se amesteca in mintea mea acum. Numai cine a trecut prin asa ceva poate sa inteleaga ce este in sufletul unui om care afla ca are asemenea boala. Eu ma simteam condamnata la moarte. Simteam ca toata lumea s-a prabusit in jurul meu si ramasesera numai cioburi. Toate visele mele, toate aspiratiile erau distruse. Parca nici nu mai aveam putere sa mai traiesc. Ma uitam la baietelul meu de 6 ani si ma apuca plansul gandindu-ma ca e atat de mic si eu nu o sa mai fiu langa el sa-l protejez. Si la fel erau toti membrii familiei mele. Nu-i mai recunosteam. Nu stiam incotro sa o luam. Nu stiam nimic despre cancer. Eu eram parca in transa, iar ei cautau zi si noapte non stop informatii pe internet, informatii cu care de altfel, nu prea stiam ce sa facem. Si in plus incercau sa nu para afectati in fata mea desi se citea groaza pe fetele lor. Parca era un cosmar din care voiam sa ma trezesc. Imi voiam viata inapoi. Si cautam vinovatul pentru ce mi se intamplase. Plangeam pe ascuns ca sa par tare in fata celor dragi si uneori le aruncam chiar vorbe urate si grele tocmai lor, celor care ma copleseau cu dragostea lor si care ar fi vrut sa faca mai mult pentru mine dar nu aveau cum. Primeam din toate partile incurajari de genul :”Si cutare a fost bolnav de cancer, dar s-a tratat, s-a operat si uite au trecut X ani si traieste!”. Si iar ma apuca plansul. Incercam sa ma feresc de lume. Eram suparata pe ea, invidioasa chiar, de-a dreptul furioasa.

Povestea mea a inceput anul trecut in mai, cand, dupa o raceala mai serioasa, am ramas cu o durere in piept (durere ca de coaste rupte). Durerea asta in loc sa treaca parca crestea din ce in ce. Am inceput sa caut de unde vine. Am fost la doctori si nu gaseau nimic, pana am ajuns sa fac o mamografie. Acolo am gasit o doctorita foarte draguta care mi-a facut o poza, pe urma mi-a mai facut una, pe urma m-a dus si la ecograf si nu zicea nimic. La sfarsit mi-a zis ca ce vede ea acolo nu e bine deloc si ca trebuie sa ma duc la un chirurg. Asta se intampla in 26 mai 2009. Am iesit de acolo buimaca.

Cu mamografia in mana m-am dus la Institutul Oncologic din Bucuresti. M-am plimbat de la un doctor la altul, m-au trimis la Sanador si la Euromedic sa fac o multime de analize destul de costisitoare (CT torace si abdomen, scintigrafie osoasa, RMN). Din rezultatele acestor analize reiesea ca este cancer inoperabil avansat cu metastaze. Dupa aproape o luna de plimbari aproape zilnice la IOB sau Fundeni, timp in care sanul meu se umflase si se simtea la palpare o tumoare ca o minge de golf, eu inca nu aveam un diagnostic clar, nu incepusem nici un tratament iar durerea din piept era deja insuportabila. Toti aveau niste fete speriate si ziceau ca este foarte grav si ca nu este operabil, dar atata vreme cat rezultatul examenului anatomo-patologic a fost neconcludent fiind efectuat fara ghidaj ecografic, nu se putea stabili o schema de tratament. In aceasta situatie, am intrebat ce este de facut si mi s-a spus ca voi fi operata pentru a se putea preleva tesut, se va da la analiza si, peste 21 de zile cand vom avea rezultatul vom vedea ce schema de tratament este potrivita.
In acel moment, speriata de evolutia galopanta a bolii si de faptul ca starea sanatatii mele era grav deteriorata, m-am hotarat sa merg in Turcia la clinica Anadolu. De asemenea, un argument hotarator pentru alegerea urmarii tratamentului necesar in clinica din Turcia, a fost faptul ca, in vreme de medicii din Romania carora le-am cerut parerea mi-au prezentat niste prognoze foarte sumbre (speranta mea de viata fiind atunci de 3 saptamani, adica aproximativ perioada dupa care as fi aflat rezultatul analizei anatomo-patologice) fiind o lupta deja pierduta dupa parerea lor, medicii din Turcia mi-au spus ca trebuie sa inteleg ca va fi o lupta extrem de grea, dar vor incerca sa faca tot ce le sta in putinta ca sa ma ajute sa inving.

Trimisesem rezultatele analizelor de pana atunci la mai multe clinici din lume (clinici renumite din Austria, Italia sau Germania) cerindu-le parerea, dar cei de la Anadolu au fost cei mai promti (si cei mai accesibili ca pret!!!). Raspundeau imediat la mailuri si incercau sa ma faca sa inteleg ca nu mai am timp de pierdut, ca este deja foarte tarziu.

Eu nu prea am plecat din tara. Nici nu-mi place sa calatoresc si nici nu ma descurc intr-o tara straina. Asta era una dintre cauzele pentru care nici nu voiam sa plec si ma agatam cu disperare de doctorii romani.
Mai era insa o problema mare. Nu aveam bani deloc si in plus aveam si un credit. Si aici a intervenit puterea divina. Neasteptat am primit de la niste prieteni un imprumut pe care sa-l dau inapoi cand o sa am de unde. Colegii mei de la serviciu m-au ajutat si ei cu bani. Deci problema financiara era rezolvata deocamdata.

Am ajuns la Anadolu. Mi-au facut un PET-CT (mi-au spus ca nu era necesar sa fac nici o alta analiza in afara de aceasta, deci cheltuisem o multime de bani in tara inutil) unde se vede clar locul afectat. Am aflat ca erau 3 tumori de fapt la san si deja se intinsese si la ganglionii axilari si era si o tumoare litica in osul sternal (cauza durerii mele din piept).
Diagnostic preliminar: CANCER DE SAN STADIUL IV. Nu-mi venea sa cred. Pana atunci nu realizasem cat de grava era situatia mea. Eram deja in ultima faza a bolii. Cum ajunsesem oare acolo? De ce nu am stiut mai din timp? Si ce mai era de facut?
Mi-au facut o punctie cu anestezie locala si cu ghidare ecografica prelevandu-se tesut din tumoarea de la san si din ganglionii limfatici. Rezultatul imunohistochimic a fost (dupa doar cateva zile!): CARCINOM DUCTAL INFILTRATIV grad 3, ER(-), PR(-), cerbB2:+++, grad de proliferare ridicat Ki67: 50%, testul FISH +. Mi-au stabilit schema de tratament si in aceeasi zi am facut si prima serie de citostatice: Taxoter, Carboplatin si Herceptin perfuzie la 21 de zile si Zometa perfuzie la 28 de zile pentru leziunea osoasa. Aceasta prima sedinta a durat 9 ore. Am perceput-o ca pe o pedeapsa. Mi se explicase cat de toxice erau toate acele substante si cate efecte secundare urate aveau sa produca. Ma uitam cu groaza la firul perfuziei prin care curgea incet otrava in venele mele si ma intrebam oare cu ce am gresit. Ma simteam precum condamnatul la moarte care primeste injectia letala si asteptam cu resemnare sa vad ce se mai intampla.
Dupa prima serie de citostatice deja sanul se dezumflase si durerea din piept disparuse. Efectele secundare ale acelor substante insa le-am resimtit din plin.
Tratamentul l-am continuat apoi in tara. La a treia sedinta de tratament mi s-a aprobat dosarul pe care-l depusesem la CASMB si am obtinut medicamentele gratuite. Nu pot sa inteleg de ce aceste medicamente fara de care un bolnav de cancer nu poate supravietui sunt atat de scumpe (mai multe mii de euro pentru fiecare sedinta!) si de ce aprobarea pentru gratuitatea lor se obtine atat de greu.

Dupa a treia sedinta de chimioterapie m-am dus la control in Turcia si doctorii au fost uimiti sa vada la PET-CT ca tumorile de micsorasera considerabil fata de imaginile de la PET-CT-ul anterior, iar la axila nu mai era nimic. Pe baza acestor rezultate, in data de 01.09.2009 oncologul impreuna cu chirurgul au decis ca este momentul optim sa facem operatia. Cand mi-au zis ca operatia trebuie facuta cat mai curand nici prin cap nu mi-a trecut ca ei ma vor programa a doua zi dimineata la ora 8. M-au luat prin surprindere. Nu eram pregatita pentru operatie. Eu venisem la un simplu control. Dar asta era scopul tratamentului cu citostatice de pana atunci – sa se poata face aceasta operatie. Am stat doua zile si jumatate in spital, a treia am plecat la hotel pentru ca ziua de spitalizare acolo este cam scumpa. Desi stiam in ce consta operatia – mastectomie radicala modificata dreapta adica in afara de san au scos si muschiul pectoral si o bucata de tesut adipos de la axila dreapta de 12 x 9 x 2 cm care includea 16 ganglioni limfatici - si stiam ca este absolut necesara, cand m-am trezit si m-am vazut mutilata a fost socant; multa vreme nu am putut sa-mi dau jos pansamentul, desi nu aveam nevoie de el. Nu puteam sa ma uit la mine fara sa ma apuce plansul. Acelasi lucru patisem si cand a inceput sa-mi cada parul in urma tratamentului cu citostatice. Oglinda era dusmanul meu.

Am continuat acasa tratamentul si dupa inca 3 sedinte de chimioterapie m-am dus din nou la control. La PET-CT nu a mai iesit NIMIC. Nu se mai evidentia activitate a celulelor tumorale nicaieri in corpul meu. Pentru prima oara am simtit ca poate am o sansa. Eram in al noualea cer. Dar nu se terminase inca. Trebuia sa fac si radioterapie ca sa consolidez rezultatele tratamentului pe care il facusem pana atunci. Radioterapia, desi a durat 6 saptamani, nu a fost nici dureroasa si nu a avut nici efecte secundare asa rele ca citostaticele.

Acum am ramas cu doua medicamente din cele patru: Herceptin si Zometa, perfuzii pe care am inteles ca trebuie sa le fac o perioada mare de timp, nu stiu cat, se pare ca toata viata.

Este foarte greu sa treci printr-o asemenea experienta. Mai ales psihic. Apoi tratamentul cu citostatice este de-a dreptul inuman. Efectele secundare ale acestora iti adancesc si mai mult teama. Starea de rau permanent, de oboseala crunta, pierderea parului, durerile de oase, operatia, privirile compatimitoare ale oamenilor sunt foarte greu de suportat. Viata mea nu va mai fi niciodata aceeasi, asta e clar. Experienta teribila pe care inca o traiesc a lasat urme adanci in sufletul meu.

Dupa ce treci prin asa ceva iti dai seama ca viata e atat de scurta si merita sa fie traita din plin nu irosita cum o facem noi de obicei fara sa ne dam seama. Ne-o irosim cu ambitii inutile si uitam sa ne mai bucuram de zilele senine care nu se mai intorc niciodata.

Eu nu voi mai fi niciodata la fel ca ceilalti. Teama ca pot primi oricand vestea cea proasta va exista permanent. Am invatat insa sa pretuiesc "banalul cotidian", sa ma bucur, ajutandu-i pe cat pot pe cei din jur, multumind pentru fiecare zi ce trece si pentru sansa uneia noi.

Nu stiu cand au trecut ultimele 9 luni. Parca ieri am facut acea mamografie care mi-a schimbat tot cursul vietii. Am avut norocul sa am langa mine oameni care ma iubesc si care m-au sustinut. Oameni adevarati carora le multumesc din suflet.

In aceasta perioada de timp, costurile aferente investigatiilor medicale, tratamentului si interventiei chirurgicale au fost in valoare de 60.000 euro, suma pe care am constituit-o din rezervele familiei, credite bancare, imprumuturi si ajutor financiar de la prieteni apropiati. In prezent am epuizat toate posibilitatile financiare necesare continuarii tratamentului, a evaluarilor medicale periodice si a consultatiilor pe care trebuie sa le efectuez de acum inainte la fiecare 2 luni.

“Exista viata dincolo de boala. Nu te lasa invinsa!”, este mesajul „postat” cu litere extrem de mari, colorate, pe holurile Institutului Oncologic, in care zilnic intra sute de femei aflate in lupta cu o maladie crunta. Iar eu nu am de gand sa capitulez in aceasta lupta. Pentru aceasta fac un apel catre cei care pot si care vor sa ma ajute. Putinul meu cu putinul vostru se poate face mult.

Acceptand cu umilinta ca exista pe lume suferinte mult mai mari decat a mea si pornind de la premisa ca suntem dotati de divinitate cu multe posibilitati de a lupta pentru viata, va multumesc si va doresc sincer, multa sanatate!

41 de comentarii:

  1. Sa iti dea Dumnezeu multa sanatate si putere pentru a trece mai usor peste toate.Sa nu uiti niciodata sa zambesti in fatza raului si nu uita sa zambesti din tot sufletul tau frumos , copilului de langa tine, pentru el traiesti si pentru el o sa traiesti multi ani de acum inainte , ai incerdere indiferent cat iti este de greu..fruntea sus.
    Un sarut cald pe fruntea ta ..FEMEIE FRUMOASA SI PUTERNICA .
    Voi duce povestea ta mai departe si sper sa te putem ajuta ..eu ..si prietenii mei .
    ZAMBESTE..si maine e o zi ..

    RăspundeţiȘtergere
  2. Iti multumesc pentru vorbele tale pline de caldura.

    RăspundeţiȘtergere
  3. Buna Felicia,
    Am construit o pagina in blogul meu: Blog de sarbatori...cu numele "Felicia" cu aceasta pagina "Povestea mea"...acest mesaj este o proba de verificare a acestei casete de commenturi (daca nu functioneaza sa-mi spui si o voi sterge)...mai am putin sa ordonez paragrafele.
    Te rog sa vezi aceasta pagina din blogul meu mentionat...daca este ok voi construi si una in Coltisor de Rai.

    Acest mesaj poti sa-l stergi daca doresti dupa ce-l citesti.
    Speram ca si prin aceasta modalitate sa-ti fac cunoscuta povestea.
    Multa sanatate...si ne mai auzim.

    RăspundeţiȘtergere
  4. Cu siguranta vei trece peste...esti o femeie curajoasa...felicitari, multa sanatate si curaj incontinuare!

    RăspundeţiȘtergere
  5. Que Deus possa te dar cada vez mais forças e coragem para enfrentar estes momentos difíceis.
    Um abraço
    Marineide

    RăspundeţiȘtergere
  6. Am ajuns la aceasta pagina de doua ori astazi dar din cauza unei defectiuni am pierdut pagina .Iata-ma din nou aici ,am cautat pana am ajuns din nou pentru a citi ceea ce ai scris.Este dureros prin ce treci ,stiu cunosc ,vorbesc dintr-o experienta anterioara.Depinde de tine totul, de prieteni ,de toti cei care sunt in jurul tau Nu vreau sa dau sfaturi dar cred ca ai forta sa treci peste acest prag ,Dumnezeu iti v-a darui o a doua sansa dar inainte de toate trebuie sa crezi ,sa vrei si sa te poti schimba .Am plans atarnata de stalpul de la biserica si nimeni nu intelegea ce vreau , ce amsi ce imi doresc. Nu am cerut la nimeni mila dar nimeni nu dorea sa afle ceea ce am de ce sunt disperata.Asa am invatat sa umblu pe calculator sa caut ceea ce ma interesa.Sufletul meu era ranit ,slabit si simturile blocate. Am inceput cu doctori ,cu biserica ,cu biblia ,cu natura ,m-am plimbat prin parc si am strans copacii in brate si le-am cerut iertare .Mii de formule le scriam si le ziceam de 21 de ori umbland printre copacii din parc.Singura mi-am dat o speranta in adancul sufletului meu a inceput sa rasara putin cate putin floarea mugurii iertarii iubirii si a dragostei pentru plante si animale.Sunt multe de spus e o poveste la care multi care aud isi dau coate,pentru ca intreaga mea viata am vrut sa fiu perfecta uitand sa ma iubesc pe mine . Sunt sigura ca puteti depasi aceasta bucata de boala cu gandul . Antrenati-va si ardeti-o ca pe o bucata de hartie. Am sa revin pe aceasta pagina mai des si sper in foarte mult bine.

    RăspundeţiȘtergere
  7. daca ai avut curajul sa induri ce ai indurat pina acum da-mi voie sa te felicit!si iti urez din tot sufletul insanatosire totala..fiul tau are nevoie de tine si trebuie sa fi linga el ai ptr.ce lupta.toate gindurile bune catre tine, de la o femeie suspecta de cancer la san.

    RăspundeţiȘtergere
  8. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate maxima. Stiu prin ce ai trecut. Golgota asta am urcat-o si eu. Zilele acestea o urca din nou. Este cumplit, dar nu exsista solutie. Am trecut prin aceleasi stari sufletesti ca si tine la aflarea verdictului. Am crezut ca cerul a picat peste mine. Incet-incet, dar destul de greu, m-am refacut psihic si m-am impacat cu mine, cu soarta si cu cei din jur.
    Mi-am spus mereu: Dumnezeu m-a trimis pe pamant cu o misiune. Daca misiunea nu s-a incheiat atunci mai am zile pentru a o duce la implinire. Daca in schimb misiunea s-a incheiat ma voi duce senin la Dumnezeu atunci cand va considera El ca este cazul.
    Sa fii iubita. Sa ai parte de vremuri bune. Multa sananate si putere. Asa sa ne ajute Dumnezeu.

    RăspundeţiȘtergere
  9. Poate te ajuta informatiile de aici :

    http://laura-popescu.blogspot.com/2010/06/hippocrates-health-institute.html

    ...nu este toata povestea mea, dar daca te ajuta si te intereseaza o sa-ti scriu cu drag.
    Iti doresc multa sanatate

    RăspundeţiȘtergere
  10. Inteleg perfect, am trecut un asemenea calvar si eu.

    RăspundeţiȘtergere
  11. buna ziua am si eu o nelamurire,mama mea a fost diagdonticata cu cancer mamar stadiul 4 la san,de 1an de zile face citastotice ex (zometa,femara,si inca unul)are din cate am inteles complicatii osoase si la plamani,tin sa precizez ca acum 1an inainte sa mergem la Cluj la doctor era mama fff.rau dupa ce am venit si a inceput tratamentul pot spune ca respira ff bine(i sa extras apa de la plamani)mananca,iese afara din cand in cand,intr-un cuvant este bine dar totusi nu sunt eu cu sufletul impacat.Mereu plange ca ea este destul de bonlava ca o sa moara,eu inteleg perfect prin ce trece cand stie ce are,dar as dori sa stiu in cazul ei din cate am spus prin acest tratament se poate stopa aceasta boala precizez ca mam este fff.bine avea si noduli ganglionari care sau retras..........va rog un raspuns daca stiti va multumesc

    RăspundeţiȘtergere
  12. Imi pare foarte rau sa aud ca si altcineva sufera din aceeasi cauza ca si mine si totodata ma bucur foarte mult ca mama ta este bine acum. Sa dea Dumnezeu sa fie si de acum incolo la fel.
    Tratamentele pe care le-a facut au stopat boala (nu se stie daca pentru moment sau pentru totdeauna), nu au vindecat-o. Nu exista inca leacul care sa vindece cancerul. Depinde de fiecare organism, de felul cum este capabil sa lupte cu boala. Chimioterapia poate (si asta nu in toate cazurile!) doar stopa. Dar intotdeauna va exista riscul sa reapara. Odata intrata in corp, aceasta boala nu se mai vindeca. Trebuie sa fiti alaturi de ea si sa fiti tari, sa o ajutati. Conteaza foarte mult starea psihica. Nu trebuie sa-si faca griji pentru absolut nimic. Stresul si gandurile negre nu fac bine. Ar trebui sa nu mai aduceti subiectul asta in discutie de fata cu ea. E o boala ca oricare alta si gata. La urma urmei, se poate muri din orice in orice moment. Nu trebuie sa traim acum cu amenintarea asta deasupra capului. Asta nu ar mai fi viata.
    Mama ta a mai avut o sansa. Pentru ca, dupa statisticile medicilor, ar fi trebuit sa se duca de mult, la fel ca si mine. Dar noi am mai avut o sansa. Si asta nu trebuie irosita. Atatea cate zile mai sunt (si sa speram ca vor fi foaaaaarte multe!), trebuie traite din plin.
    Acum trebuie doar sa monitorizeze atent toate semnele. Sa faca regulat analizele prescrise de medic si sa aiba grija de ea. Nu avem ce face mai mult.
    S-ar putea sa apara din nou sau s-ar putea sa nu mai apara deloc. Fiecare are soarta lui si nimeni nu stie dinainte ce se va intampla.
    Cam asta e.
    Aveti incredere in Dumnezeu si o sa fie bine!

    RăspundeţiȘtergere
  13. Felicia ,dumnezeu sa i-ti de-a forta si puterea de a merge inainte,eu ma numesc Cristina si am 28 de ani a intrat o frica groaznica in mine ca as avea cancer,tot asa ma doare si pe mine in zona coastelor si a coloanei,tot dupa o raceala zdravana ,mi-am facut o ecografie abdominala generala la cluj si o citoscopie la vezica urinara ,si nu a iesit nimic.Aseara am fost de urgenta la spital cu durere de spate si coaste ,nu mai puteam respira ,ma doare in capul pieptului spre partea dreapta cu tot cu coaste ,mi-au facut raza la plamani si nimic.am fost diagnosticata cu pneumopatie interstitiala .dar eu simt durerea .ai mei spun ca sunt paranoica dar eu imi cunosc corpul si nu am mai patit asa ceva niciodata .O sa continui sa imi fac niste analize mai amanuntite ca nu e de joaca ,mai ales din ce reiese ca ai patit.In momentu de fata am un atac de panica si abia ma mai pot descurca cu copilu ,am si eu un baietel de 5 ani jumate si mi se rupe sufletu de el ca as putea avea ceva .DAR DUMNEZEU E MARE SI CU RUGACIUNE TRECEM PESTE GREUTATI.MULTA SANATATE SI DOAMNE AJUTA .esti o femeie exceptionala.

    RăspundeţiȘtergere
  14. Sanatate multasa-ti dea Dumnezeu si putere ca prin ce ai trecut ai fost fff puternica.Sa ai parte doar de bucurii,poate asta a fost o incercare a vietii tale si de acum vei fii mai fericita pentru ca tu vei stii sa apreciezi tot ce noi cei ,,sanatosi" nu stim .Am sa merg sa-mi fac si eu niste analize ca tot aman.Nu te cunosc am citit pur si simplu si sunt impresionata de puterea cu care lupti pentru viata ta si pentru cei dragi tie .SANATATE MAXIMA

    RăspundeţiȘtergere
  15. Cristina, ai grija de tine ca sa poti sa ai grija de baietelul tau. Daca tu simti ca ceva nu este in regula, du-te si mai cere si alte pareri la alti doctori. Nu te baza numai pe ce a zis unul singur, ca poate ai nimerit unul mai nepriceput. Ca sa scapi de indoiala pe care o ai, poate ca ar trebui sa faci un CT ca sa ai imaginea intregului corp. Dar nu te speria asa de la inceput. Poate chiar nu este nimic, poate ai stat in curent. Nu pune raul in fata. Iti tin pumnii si astept vesti de la tine. Doamne ajuta!

    RăspundeţiȘtergere
  16. Camelia, iti multumesc pentru mesaj si ma bucur foarte mult ca am reusit cu povestea mea sa conving pe cineva sa se duca la doctor sa-si faca analize. Este foarte important sa ai grija de corpul tau. Orice boala descoperita din timp are alte sanse de vindecare decat daca ajungi cu ea in ultima faza.
    Multa, multa sanatate!

    RăspundeţiȘtergere
  17. Felicia esti un exemplu pt multi dintre noi.Si eu am trecut si inca mai trec prin socurile acestei boli,am avut cancer tiroidian de vreo 8 ani,am facut operatie,inainte de craciun,dupa un scan,mi-au spus ca se vade ceva activitate la gat(cu toate ca eu nu mai am glanda tiroida),tocmai am terminat iodoterapia si acum m-au sunat caci trebuie sa fac in CT scan ca au vazut ceva la oasele fetei.Am si eu o fetita si il rog in fiecare zi pe bunul Dumnezeu sa alunge de la mine toata boala,ca sa pot sa o cresc.Ce e in mine numai Dumnezeu stie.Am inceput si o cura cu suc de legume verzi,e f bun.Multa sanatate.

    RăspundeţiȘtergere
  18. MULTA SANATATE VA DORESC DIN TOT SUFLETUL,AM O MATUSA CARE SE LUPTA SI EA CU ACEASTA BOALA.MA ROG LA BUNUL DUMNEZEU SA VA INTAREASCA SI SA VA DEA SANATATE SI PUTERE DE A LUPTA.SUNT O PERSOANA CARE SUFERA LANGA CEL CE SUFERA AM PLANS CAND AM CITIT POVESTEA DV.FITI PUTERNICA IN CONTINUARE!DUMNEZEU SA BINECUVANTEZE FAMILIA DUMNEAVOASTRA!VA PUP SUNTETI O DULCE SI O FRUMOASA.

    RăspundeţiȘtergere
  19. Sincer ma bucur sa aud ca ai trecut cu bine peste aceasta expierenta urata mama mea acum 2 luni a fost diagnostica cu acesta boala exact in acelasi stadiu doar ca mai are si alte complicatii cel mai mult pe lumea asta e ca mama mea sa treca cu bine peste asta si ca va face Dumnezeu si pentru ea o minune.Multa sanatate si tot binele din lume.

    RăspundeţiȘtergere
  20. Sa iti dea Dumnezeu sanatate !!! Si tatal meu a fost operat la colon si se pare ca are cancer ... De joi incepe citostaticele :(( ... Ma mira un lucru de ce se simte bine , a luat ff mult in greutate !!??? Sunt terminata incerc sa fiu tare in fata lui dar pe la spate plang ... Plang de neputinta si de neajutorare ... Poate ca totusi mai exista o sansa ... L-au plimbat din spital in spital .. De la Pantelimon in noiembrie 2011 a iesit cu , Constipatie acuta (facandu-i analize , tomograf , etc ).. Apoi durerile erau la fel , iar l-au dus cei de la salvare la Pantelimon... tatal meu ajunsese o umbra si era ca o lamaie la culoare ... Doctorii isi dadeau coate , nu vroiau sa spuna nimic ... Tatal meu acolo facuse un preinfart si o minteau pe mama mea ca totul este sub control dar exista riscuri ff mari !! De conditiile din acel spital nu mai vorbesc ... Noroc ca a venit un prieten de al tataului meu chirurg si s-a uitat pe analize si l-au transferat imediat de acolo (PRIN PILE SE POATE FACE ORICE IN ROMANIA :| )..L-au transferat la Carol Davila (alta viata ) Dupa o saptamana de perfuzii cu nu stiu ce substanta l-au operat ... era cam tarziu ... din 2 tumori pe care le-a avut una deja se sparsese ...probabil ca si de aici urmarile sunt care sunt ... Fratele meu , matusa mea dar si mama mea, il cocoloseau si ii spuneau ca totul este bine si ca este ok ,dar realitatea eera alta ... Dupa alte 2 luni de la operatie i-au spus adevarul ..Plus ca medicul de familie l-as omori ..Si aia proasta !!! II citesc tristetea si amaraciunea pe fata ... incearca sa fie tare ...dar il simt ca nu e asa ... Viata mea s-a schimbat ... Inca nu accept ca la cei 21 de ani ai mei sa raman fara tata !! NU !! Stiu ca Dumnezeu e sus !! ...Ma simt ca un animal inchis intr-o cusca stiind ce doctori avem in Romania , daca la 10 te duci toti iti spun altceva... nu isi mai dau interesul cum o faceau odata :(
    O zi buna !!!

    RăspundeţiȘtergere
  21. Sa ne ajute Dumnezeu sa trecem cu bine peste aceste incercari grele.
    Rossy, nu stiu daca ai citit textul pe care l-am scris despre tatal meu (ultimul publicat http://feliciaenache.blogspot.ro/2012/01/ironia-sortii.html). Au trecut 8 luni de cand s-a dus si eu inca nu pot sa accept asta. Poate si din cauza felului in care s-a intamplat. Imi este atat de dor de el si durerea este atat de intensa... Nu pot sa cred ca nu s-a putut face nimic pentru el. Si cel mai rau imi pare ca nu am petrecut mai mult timp cu el, ca nu am vorbit mai mult, ca nu am apucat sa-i spun cat de mult il iubeam. Si acum e prea tarziu. Sa nu faci aceeasi greseala ca mine. Sa-i spui in fiecare zi cat de mult tii la el. Nu trebuie sa te gandesti de acum ca o sa ramai fara tata. Poate Dumnezeu ii mai da si lui o sansa. Poate tratamentul pe care il face este cel salvator. Trebuie sa fii optimista si sa ii transmiti si lui starea asta. O sa fie bine, ai sa vezi!
    Sunt alaturi de tine!

    RăspundeţiȘtergere
  22. Sa va ajute Dumnezeu pe toti. Stiu ce inseamna, cind stai cu sufletu la gura si astepti rezultatul la analize. Am de 7 ani o mastoza fibrochistica, merg din 6 in 6 luni la control,pina aflu rezultatul sint robotizata. Dupa cum stiti, nu exista tratament, nimeni nu-ti poate spune ca vei face cancer sau nu.
    Toti spun acelasi lucru, fara stres, destul de greu.
    Va doresc multa sanatate si rugativa neincetat

    RăspundeţiȘtergere
  23. Buna Felicia,
    Am ajuns la blogul tau cautandu-l pe al meu si sunt atat de indurerata de suferintele tale ca si ale altor persoane luptand cu acest monstru.Mi-a aparut la cautari pe google pentru ca sunt si eu intr-o lupta cu cancerul de care am fost diagnosticata acum noua luni aici in Grecia unde locuiesc de 4 ani.Am cancer ovarian in stadiul 3c.Am inceput chimioterapia in iulie anul trecut dupa care am fost operata in noiembrie si acum sunt in mijlocul a unei noi serii de sedinte de chimioterapie.Abia ieri am publicat pentru prima oara in blogul meu dar imi doresc sa il imbunatatesc cu experienta mea si totodata imi doresc sa daruiesc tuturor care se confrunta cu aceasta boala mai multa speranta,mai mult optimism si mai multa dorinta de a-si imbunatati viata in lupta cu cancerul.Multa sanatate iti doresc si voi fi in continuare un fan al blogului tau.Te imbratisez Carmen Gherasim. http://gherasimcarmen.blogspot.gr/

    RăspundeţiȘtergere
  24. Draga Felicia am citit despre marele necaz prin care ai trecut si mi-au dat lacrimile.Te rog mult sa citesti ACATISTUL SF.EFREM CEL NOU timp de 40 de zile consecutiv dca poti cu o lumanare aprinsa si cu iconita acestiu SFANT mare tamaduitor care are puteri miraculoase in orice fel de probleme.Daca nu gasesti Acatistul te rog sa-mi scri p adresa mea de mail marescamelia59@yahoo.com. si am sa ti-l trimit eu din Cluj-Napoca.Iti doresc multa sanatate si ai grija de tine.

    RăspundeţiȘtergere
  25. Draga Felicia, am citit blogul tau intr-o zi frumoasa de primavara si m-am emotionat teribil...cautam pe net informatii despre cancer, cu inima usor stransa de emotie, curiozitate si speranta si ti-am gasit blogul.Am citit si am lasat o lacrima sa-mi cada la coltul ochilor, profund emotionata, rascolita de experienta ta de viata....
    Am lacrimat usor, m-am minunat, am mai citit inca o data tot ce ai scris cu fiecare cuvant incercand sa-l inteleg dincolo de boala asta teribila, de suferinta, de iluzii si sperante.
    Sunt intr-o situatie oarecum similara cu mama, diagnosticata de curand cu aceasta teribila maladie denumita cancer, sunt in cautarea unor raspunsuri la multe intrebari dar si a fortei cu care trebuie sa ma inarmez ca sa trec peste momentele dificile din viitor.
    Foarte mult bine mi-au facut randurile scrise de tine, am invatat ca suferinta trebuie sa lase loc sperantei, bucuriei de a trai frumos fiecare zi, indarjirii de a opune rezistenta cruntei maladii.

    Am vazut un om curajos, frumos,hotarat.

    Multumesc.

    Iti doresc sa fii puternica.
    Lupta in continuare ca si pana acum.

    Sa ne ajute Dumnezeu sa trecem cu bine incercarile pe care le avem.

    RăspundeţiȘtergere
  26. Este impresionanta povestea ta, esti puternica,sigur nu oricine poate sa treaca prin asta. Eu am o prietena careia i s-a scos o parte din san, are diacnostic de dubla tumora carcinom lobular invaziv. Din 14ganglioni examinati nu a fost niciunul invadat,iar medicul chirurg a trimis-o la oncolog cu rezultatul si aceasta i-a spus ca nu trebuie sa faca citostatice. Cum se poate asta? Este adevarat ca citostaticile se fac pana in 3 luni de le operatie? Va rog sa imi raspundeti. Va multumesc si va doresc sanatate.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi pare foarte rau ca trebuie sa-ti raspund atat de tarziu. Nu stiu de ce a hotarat doctorul sa nu faca citostatice. El stie cel mai bine despre ce este vorba in acest caz. Daca prietena ta nu este convinsa ca decizia lui este buna, de ce nu se duce sa mai ceara o parere si de la alt oncolog? Macar sa-i confirme ca asa trebuie si sa poata sta linistita.

      Ștergere
  27. Imi cer scuze k nu am putut citi toata poavestea ta dar.....stiu prin ce treci si e greu tare ori cat ai crede tu ce esti puternica degeaba nu merge ,,,,,,,Mama a avut si ea cancer la san care stadiu nu stiu sa spun eram mica nu prea intelegeam eu ce are ea.....doar atat stiam k are buba la san nimic mai mult .....a aflat de boala si dupa ceva timp a ramas cu mine insarcinata normal sa bucurat dar nu stiu dak asta i a grabit moartea sau a mai intarziato ............aveam 14 ani cand a murit .Acum am 24 de ani un copil de 4 ani acus in septembrie dar nu am puterea sa merg sa imi fac o mamografie imi este frik de rezultat am mai avut si chisturi si nodului cam mari la ambi sani.........stiu si suntconstienta k riscul de avea si esta si inca unul foarte mare .Sa fii sanatoasa si puternica apropo Diana ma numesc

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi pare rau pentru mama ta. Dumnezeu sa o odihneasca.
      Nu este nevoie de mamografie la varsta ta. Este suficient sa faci o ecografie. Dar nu amana sa o faci. Mai ales daca stii ca ai ceva noduli pe acolo. Trebuie sa te gandesti la sanatatea ta pentru copilul tau, care depinde de tine. Si nu te speria acum. Boala mamei tale nu este neaparat nevoie sa apara si la tine. Dar nu mai sta, du-te la doctor. Chiar daca, prin absurd sa presupunem, ar aparea ceva, este mai bine sa stii din timp. Ai grija de tine si sa fii sanatoasa.

      Ștergere
  28. am descoperit un gaglion cat un sambure de visina sub bratul stang poate cineva sa-mi raspunda ce reprezinta multumesc oana

    RăspundeţiȘtergere
  29. Draga Felicia,
    In primul rand vreau sa te felicit pentru forta de care ai dat dovada in lupta cu aceasta boala perversa si cruda! Asa o numesc eu, boala perversa! In al doilea rand as vrea sa iti spun ca inteleg perfect prin ce treci. Mama mea a suferit o hiserctomie in urma diagnosticarii cu cancer la endometru stadiul 3. A fost operata pentru ca nu ar fi avut sanse la viata daca astepta sa fie programata pentru radioterapie/ chimioterapie. Problema este ca nu prea vrea sa lupte, am convins-o cu greu sa inceapa macar sedintele de radioterapie si sa vedem cum evolueaza... Sper din toata inima sa fiti sanatoase si sa invingeti aceasta boala, atat tu, mama, cat si toate persoanele aflate in aceasta situatie! Imi doresc sa iti scriu peste 20 de ani si sa iti spun ca mamica mea este sanatoasa si voioasa iar tu sa imi spui acelasi lucru despre tine! Sanatate multa!!!!!

    RăspundeţiȘtergere
  30. Cu cancerul se duce un adevarat razboi. Unii castiga altii pierd. Din pacate sotul meu a pierdut... s-a stins acum o saptamana in urma unei cumplite suferinte cauzate de un cancer gastric. Perfida si nenorocita boala... pacat ca in Romania nu exista programe care sa depisteze aceste nenorociri in timp util. Plimbarile pe la medici si bilbale acestora nu fac decat sa te afunde si mai mult in groapa. Cand, in sfarsit gasesti unul istet si-ti spune ca ai...cancer, este deja foatre tarziu. Pacat. Sunt dezamagita indurerata si in acelas timp furioasa. Am pierdut omul cel mai drag, cel mai bun, cel mai afectuos, cel mai iubitor, cel mai familist si asputea continua la nesfarsit. Va doresc tututor celor care va confruntati cu asemenea probleme sa luptati cu tote puterile, cu toate resursele sa aveti incredere in primul rand in voi si sa va ganditi intotdeauna la cei de langa voi pentru ca, cu siguranta si ei sufera.

    RăspundeţiȘtergere
  31. buna felicia...
    ma bucur sa aud de bine....stiu prin ce treci..
    si eu ampatit acelasi lucru cu diferenta ca la mine era ceva pe coaste, inspatele tumorii..dar si eu am avut sansa sa ajung in faza la care pet-ul spune ca nimic nu e activ...asa ca sapt viitoare ma voi opera si ..cu dumnezeu inainte caci avem copii de crescut....

    RăspundeţiȘtergere
  32. Mama mea are cancer ovarian malign gradul 3,si 73 ani,deja este f slabita urmeaza sa merg cu ea la medic ptr a-i prescrie medic! Ce sa zic sanatate tuturor !

    RăspundeţiȘtergere
  33. Si eu ma lupt ca si tine cu cancerul la san-gradul IIIc er+/pr+, her2+, mai am 2 sedinte de chemo de facut ( docetaxer+ carboplatin+ herceptin), am terminat 4 deja- cu succes. Ba chiar m-am simit mai bine de la o sedinta la alta pentru ca am invatat ce sa fac ca sa gestionoze efectele secundare si am refuzat sa accept ce mi s-a spus ca am sa-mi pierd puterea sa ma lupt cu boala de la o sedinta la alta. Am si eu mai multe tumori care s-au retras foarte bine pana acuma, nu am sa fac Pet scan decat la sfarsit.
    Suportul prietenilor, familie, comunitatii este foarte important si mai ales sa nu-ti plangi de mila si sa incerci sa stai frumoasa si pozitiva in fiecare zi. Traiesc in alta tare unde sunt tot felul de organizatii non-profit care te invata cum sa te lupti phsihic cu boala si una dintre metode este sa investesti foarte mult timp in ingrijirea tenului, fardului, esarfelor.Suna absurd dar pe mine asta ma stimuleaza in fiecare zi si faptul ca ma duc la munca unde toti colegii apreciaza ca arat mai bine ca inainte. Stiu si eu asta fara falsa modestie.
    Este trist ca ai acceptat mastectomia cu usurinta, trebuia sa mai incerci si alte pareri. Eu asta am facut si ar fi alternative. Fac si homeopatie si poate din cauza asta imi mentin tonusul asa de ridicat, nu stiu dar cred puterea mea vine din interior pentru ca "sunt mai puternica decat cancerul". Nu am plang cand am stare de rau-stiu care sunt zilele, nu e mai oribil dcat o gripa sau chinurile facerii. E cum e...cancerul e doar un cuvant si un inamic cu care nu ai alta alternativa sa lupti decat pozitiv.
    Inca poti s-o faci.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tot eu, am iesit total curata Dupa 6 sedinte, confirmat cu Pet scan si biopsies. Nu e necesara mastectomia. In prinicipiu tratamentul cu herceptin a are o Sansa de success completa de 50-60 la suta si se pare ca si tu Felicia ai raspuns forte bine la tratament. De ce te-au operat in mijlocului tratamentului nu inteleg mai ales ca sistemul tau imunitar a fost complet slabit. Herceptin se face doar un an, nu toata viata, arfecteaza grav inima. Nici nu e aprobat international pentru mult. Cancerul are cauze si nu e ceva care o data intrat in corp nu mai iese. Multe lucruri ne ajuta: credinta, cei dragi, communitatea dar informarea este cea mai important a parte si nu am refer la bloguri.

      Ștergere
  34. Ma numesc Alina si sunt diagnosticata cu cancer. Carcinom rinofaringe. Am 38 de ani si vreau sa -mi cresc copilul.Cautand despre cancer am gasit blogul dvs. Am citit si am plans. Pentru mine, pentru tine pentru toti cei care nu inteleg cand si cum s-a intamplat. Urmeaza sa incep radioterapia, sunt din Constanta ,si nu stiu daca aici apartura este mai noua sau f. Veche. Sper sa ma ajute Dumnezeu sa trec peste cumpana asta. Multa sanatate tuturor.

    RăspundeţiȘtergere
  35. Alina, am scris deasupra ta, am cancer la san. Cunosc socul din momentul diagnosticarii si plansul si furia dar iti promit ca iti gasesti puterea. Nu citi pra multe pareri si experiente negative despre tratament, fiecare pacient reactioneaza diferit. Eu am refuzat sa cred in ce mi-au spus doctorii si ce-am citit pe internet: ca o sa fiu din ce in ce mai rau si nu sunt. Cauta sa te documentezi pe internet mai mult tehnic, despre boala, tip de tratament, studii clinice aparatura si fa-ti temele bine, bine- de preferat site-uri oficiale in limba engleza (http://www.cancervic.org.au/about-cancer/cancer_types/head-neck-cancers/treatment-head-neck.html). Cauta mai multe opinii, nu toti doctorii sunt in pas cu ultimile cercetari, medicamente, tehnologii. Ce incerc eu sa-ti spun este ca tu esti in control aici si trebuie sa-l preiei. Eu am refuzat sa accept parerea intitiala a unei mastecomie iminente desi am sanse mari sa raspund complet la chimio si am deja o alta opinie de la alt specialist cu mult mai versat care spune ca nu e necesara mastectomia daca nu mai apare nimic la scanare. Chirurugii stiu sa taie.... Am vazut foarte multe filme educative cu pacienti chemo si radio la spitalul unde fac tratamentul. Cei care se abandoneaza pe ei insisi trec foarte greu peste tot..rabdarea si atitudine pozitiva te fac puterinca. Repet, si eu am plans si am plans cam o saptamana..e absolut normal..dar iti trebuie un plan de bataie de-acum si asta te va salva. Aici inca un link care sper sa te ajute...http://www.cancervic.org.au/living-with-cancer/emotions. E valabil pentru toti cei care lupta cu cancerul. Success, Andreeax

    RăspundeţiȘtergere
  36. DUMNEZEU SA TE BINECUVINTEZE!!!

    RăspundeţiȘtergere
  37. Veuillez prendre le temps de lire mon TEMOIGNAGE DE COURTE IL POURRAIT HELPFULL ENVERS VOUS OU UNE PERSONNE PRÈS DE CHEZ VOUS

    Salutations mon ami Eric LIONAD . J'habite Royaume-Uni Londres . Je veux juste utiliser ce moyen pour partager un témoignage de la façon dont j'ai obtenu mon ex femme de retour après 5 ans de séparation.
    J'aimais ma femme tellement et elle m'aimait trop . Nous avons partagé des cadeaux et de l'amour les uns aux autres pendant 3 ans jusqu'à ce qu'elle décide de partir pour aucune raison juste . J'ai prié pour elle de rester mais elle a refusé . Elle a quitté sans un moyen de contact . Elle me manquait pour 5 ans et tous les jours je souhaite toujours que je pourrais obtenir son back.Just mois dernier que j'allais à travers l'Internet , j'ai vu un témoignage de la façon dont un lanceur de sorts aidé une dame obtenir son mari de retour après 11 ans de séparation . Je ne crois pas habituellement dans ces lanceurs de sorts , mais j'ai décidé de donner à cet homme un procès. J'ai contacté ce grand lanceur de sorts Nommé Dr Okosu sur son e-mail ( drokosu01@gmail.com ) . Je lui ai dit mon problème et il m'a dit d'autres problèmes au sujet de moi-même et aussi m'a dit que ma femme va me revenir
    après il a dû jeter un sort ré-union pour moi. J'ai fait tout ce qu'il m'a demandé de faire et il jeta le sort pour moi. 48 heures dernier ma femme est revenue dans ma maison mendier à genoux pour me la ramener et maintenant elle m'a même aimait plus qu'elle ne l'a jamais fait . J'ai eu une promotion à mon lieu de travail et nous partons heureux ensemble maintenant . Merci à ce grand homme . Il est vraiment un Dieu envoyé . Je prie le Dieu Tout-Puissant continuer à l'utiliser pour aider les gens de ce monde . Amen ... Vous pouvez le contacter sur son mail : drokosu01@gmail.com
    Il m'a dit que je peux aussi communiquer avec lui des solutions sur l'un des problèmes suivants:
    (1) voulez que votre dos ex.
    ( 2) Vous avez toujours des cauchemars.
    (3) Pour être promu dans votre bureau
    (4) Vous voulez un enfant.
    (5) Vous voulez être riche.
    (6) vouloir tenir votre mari / femme pour être votre seul pour toujours.
    (7) besoin d'aide financière .
    8) Voulez-vous être en contrôle de vous mariage
    9) Vous voulez vous attiré par les personnes
    10) L'infécondité
    11 ) besoin d'un mari / femme
    13) comment gagner votre LOTERIE
    14) PROMOTION CHARME
    15 ) PROTECTION CHARME
    16) sort AFFAIRES
    17 ) GOOD période d'emploi
    18) remède pour toute maladie. Contactez Dr Okosu aujourd'hui sur son Emai : drokosu01@gmail.com et vous serez heureux vous avez fait ..
    Merci pour votre temps ..

    RăspundeţiȘtergere