Am plecat plina de speranta la clinica. Am asteptat cuminte sa treaca cele trei luni de la ultima sedinta de chimioterapie ca sa pot face o noua evaluare.
Asteptam o veste
buna, desi in mintea mea incoltise indoiala in momentul in care pe o
radiografie banala facuta la plamani s-a vazut o formatiune ascunsa bine pe sub
arcul aortic. Am crezut ca este unul dintre nodulii mai vechi si fara
importanta. Spun asta pentru ca, in ianuarie, dupa trei luni in care am facut patru
sedinte de citostatice, toate zonele afectate abia daca se mai vedeau la PET
CT. Dupa acest PET CT am mai facut inca patru sedinte de citostatice. Dupa
fiecare mi-a fost atat de rau incat credeam ca nu mai apuc ziua urmatoare. Si
dupa ce am indurat tot acest chin cumplit am primit vestea ca boala a reaparut.
Ca doua dintre formatiunile care fusesera initial si a caror activitate
disparuse in ianuarie aparusera din nou.
Inca nu-mi vine sa
cred ca este adevarat. Am facut atata chimioterapie ca sa ajung asa de curand de
unde am plecat. Si macar daca as fi suportat mai usor , pentru ca eu nu am
trait acele sase luni ci doar m-am straduit sa supravietuiesc. Am numarat
fiecare secunda, apoi minutele, apoi orele, apoi zilele care treceau cu
speranta ca urmatoarea va fi mai usor de suportat.
Acum as lua-o fara sa
ma mai gandesc de la capat ca sa mai castig macar cateva luni. Numai ca nu mai este chiar atat de "SIMPLU". Unul dintre noduli
este lipit de trahee iar altul este putin mai sus in plaman. Mi s-a spus ca trebuie
facut CyberKnife de catre cineva cu experienta pentru ca este periculos pentru zonele din jur care se pot
fibroza. Dupa care alta chimioterapie, iar impreuna cu Herceptin mi-au dat
Tyverb si Xeloda.
CyberKnife-ul plus un PET CT costa cam 12000
de euro, iar Tyverbul este din aceeasi clasa cu Herceptinul si numai
Herceptinul este compensat, Tyverbul trebuie cumparat si costa cam 8500 RON
cutia (mie imi trebuie o cutie pe luna!). Si in afara de astea, trebuie sa-mi cumpar si citostaticul, pentru ca spitalul nu-l are si nu se gaseste nici macar in farmacii.
Deci, vazand asemenea sume
aberante, si tinand cont ca inca nu am returnat nici toti banii pe care
i-am imprumutat pentru tratamentul de acum patru ani, am ales sa ma las in voia
sortii si sa fac doar tratamentul decontat de Casa de asigurari.
SE PARE CA, TOTUSI, VIATA ESTE UN LUX PE CARE NU SI-L POATE PERMITE ORICINE!
